Psihologie

Într-una din serile în care verifica starea pacienţilor dintr-un centru de îngrijire paliativă, terapeutul a riscat o întrebare derutantă pentru o persoană al cărei univers se micșorase până la dimensiunea patului de suferinţă: „Care a fost bucuria pe ziua de astăzi”? Iar răspunsul nu a întârziat să vină: „Că trăiesc.”

Bunicii care se implică în creșterea nepoţilor culeg o serie de avantaje pentru sănătatea și bunăstarea personală, inclusiv o viaţă mai lungă și fericită, spun studiile.

Închide ochii, acoperă-ţi urechile şi imaginează-ţi că toată viaţa va fi nevoie să te descurci aşa, fără să vezi şi fără să auzi mare lucru. Simplul gând îţi dă fiori şi în niciun fel nu poţi asocia o astfel de viaţă cu bucuria, independenţa sau călătoriile. Tony Giles este unul dintre cei care reuşesc să...

„Totuşi stau pe malul acestui râu; acesta este un fapt. Şi din moment ce mă aflu aici, trebuie să fi venit de undeva.” Wistawa Szymborska „Dincolo de fenomenele care se prezintă ca atare, după cum obişnuia să spună vechiul şi cerebralul meu prieten Chauncey Wright, marele empirist de la Harvard al tinereţii mele, nu există nimic.”...

„Îi știam chipul mai bine decât îl știam pe al meu. Totuși, a trebuit să-mi iau rămas bun. Asta faci când cineva moare. Cu excepţia faptului că nu era doar cineva – era Ana, fetiţa mea.“

Am avut întotdeauna o slăbiciune pentru fotografiile de familie, mai ales pentru cele vechi, care îţi îngăduie să te plimbi nestingherit prin ciornele unor timpuri și vieţi prea puţin cunoscute, totuși nu atât de străine.

Deși se pot produce schimbări în forma și în materia cărţilor, totuși, în esenţa și în funcţionalitatea sa, „cartea va rămâne ceea ce este”[1]. Aceasta este opinia celebrilor oameni de litere Jean-Claude Carrière[2] și Umberto Eco[3], exprimată în 2009, într-o serie de dialoguri sub titlul: Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi.

„Căsnicia este o carte în care primele capitole sunt scrise în poezie, iar următoarele, în proză.” (Beverley Nichols)

Cred că oricărui român i s-a întâmplat la un moment dat să constate, la întâlnirea cu un occidental, că interacţiunea lor ar putea fi îmbunătăţită dacă el însuși ar manifesta o mai mare deschidere, așa cum o manifestă străinul.

Limbajul popular al românilor găsește rapid un loc în infern pentru toate oportunităţile noastre ratate, pentru toate greșelile regretabile și ireparabile și, în general, pentru tot ce ne surprinde neplăcut sau nu ne convine. Imaginarul popular este depozitarul acestui adevăr elitist, dar care a fost tradus pe limba tuturor: eșecul nu e niciodată al nostru...

Imaginează-ţi că, într-o zi cu soare, intri într-un mall cu ochelarii de soare la ochi. Deși luminile strălucesc puternic, tu nu le vezi, totul în jurul tău fiind întunecat și rece.

Depresie, tristeţe, melancolie, amărăciune, disperare – toate aceste stări sufletești general umane au creat în jurul lor o cultură aparte.

Depresia nu va putea fi niciodată cuantificată exact, fiindcă, pe de-o parte, ceea ce se vede este doar vârful icebergului și, pe de altă parte, caracterul și varietatea de forme pe care le îmbracă se ascund în spatele celor mai nebănuite forme.

Aș fi putut vorbi cu dr. Oliver Glanz despre foarte multe lucruri: familia sa cosmopolită, criza și decizia credinţei, metode de avangardă în studiile religioase și câte altele. Doar este profesor de teologie la Universitatea Andrews, din Michigan, Statele Unite. Dar am ales să discut despre drumuri de munte și curse extrem de lungi. Cu...

Uneori constatăm că ne surprinde felul de a gândi al altora în probleme care vizează morala, adică, în esenţă, felul în care discern ei binele de rău și aleg ceea ce consideră a fi bine.

Trăim într-o perioadă a istoriei care pare să ne fi conectat în toate modurile posibile. Credem că sunt puţini cei care nu au pe nimeni cu care să socializeze.

„Cel ce experimentează se aseamănă cu un vânător care nu aşteaptă ca vânatul să-i apară în bătaia puştii, ci caută să stârnească vânatul prin hăitaşi.” (Francis Bacon, filosof englez din secolul al XVII-lea)

În practică, oamenii se acuză des de comiterea unor sofisme și de multe ori acuzaţia este falsă. O asemenea acuzaţie poate fi lansată de cineva care nu înţelege bine ce sunt și cum funcţionează erorile de gândire sau de o persoană manipulatoare, care profită tocmai de ignoranţa persoanelor din prima categorie.

Binomul toxic al revoltei și depresiei din viaţa adolescenţilor se transformă într-una dintre cele mai mari provocări pentru părinţi.

Să redescopăr binecuvântarea care pulsează în lucrurile mici ale vieţii a fost una dintre provocările fiecărui anotimp pe care l-am traversat. Aceasta este concluzia la care ajung mereu, ori de câte ori îmi iau răgazul unui moment de bilanţ.

În doliu, acceptarea și răzvrătirea se întrepătrund, iar înţelesul răsare din lacrimi, credinţă și speranţa că moartea nu are ultimul cuvânt.