Religie

Aveam opt ani când stăteam în faţa casei împreună cu părinţii mei și ne uitam la Sputnik (primul satelit lansat de om pe orbita Pământului) mișcându-se cu o viteză surprinzătoare pe cerul nopţii. La scurt timp de la acel moment am auzit un credincios sincer spunând că „Dumnezeu nu-l va lăsa niciodată pe om să aterizeze...

Vulnerabilitatea se regăsește în centrul celor mai importante experienţe umane, dar drumul spre înţelegerea și asumarea ei poate fi lung și anevoios, pentru că avem tendinţa să ne ascundem după armuri care ne maschează imperfecţiunile. O alegere care reduce riscul de a fi răniţi, dar care ne fură, în același timp, bucuria relaţiilor autentice.

Expresia „sfârșitul lumii” se referă la sfârșitul ordinii sociale și al umanităţii, la sfârșitul planetei așa cum o cunoaștem. Dar, conform Bibliei, acestea nu vin toate odată.

„Îmi place Christosul vostru. Nu-mi plac creștinii voștri. Creștinii voștri sunt atât de diferiţi de Christosul vostru.“ (Mahatma Gandhi)

Mark Kellner s-a născut și a crescut în New York, fiind unicul copil într-o familie de evrei, credincioși mozaici. Și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism în perioada adolescenţei, când urma cursurile unui liceu particular din cartierul Manhattan.

Conceptele de libertate și diversitate religioasă din Statele Unite își au rădăcinile în mișcarea de reformă din Anglia, fiind transmise în cadrul procesului de colonizare britanică a Americii.

Imaginea unei apocalipse declanșate de un coronavirus de dimensiuni microscopice a fost creionată des în presă în ultimele săptămâni.

În medie, 11 ani din viaţa unui om sunt petrecuţi la locul de muncă. Cât de greu sau de ușor e să îţi menţii identitatea religioasă în contextul profesional? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când convingerile religioase personale intră în conflict cu politicile promovate de angajatori? În 2013, o decizie a Curţii Europene...

„Logica suferă de-un mare viciu logic: ea crede că însăşi realitatea e de natură logică. Dacă întâlneşte ceva ce nu se poate înţelege în chip logic, ea va susţine că acest ceva nu există, ci e numai aparenţă…” (Lucian Blaga, Zări și etape)

Te rog, nu acum! Nu veni chiar acum! Te rog.. Am deschis brusc ochii în bezna din dormitor și dintr-odată valul de căldură din timpul coșmarului a întâlnit răcoarea din realitatea nopţii. N-ai venit încă.. Mulţumesc, Doamne!

De curând, la intrarea într-o librărie cu reputaţie, am zărit un afiș mare, pe care era promovată cartea unei autoare prin câteva cuvinte care, probabil, îi aparţineau. Citatul transmitea că viaţa este prea scurtă și periculoasă ca să-ţi refuzi vreo plăcere sau ca să fii altfel decât ești. Un truism, aproape două, și un sofism,...

Probabil că niciun alt capitol al învăţăturii Bisericii Catolice nu a atras atenţia non-catolicilor la fel de mult ca indulgenţele. Ce istorie au indulgenţele şi ce miză prezintă readucerea lor în prim-plan acum?

În experienţa noastră creștină, tindem spre desăvârșire, dar admitem onest că suntem la un univers distanţă de ea. Incapacitatea de a trăi la înălţimea standardelor lui Dumnezeu îi determină pe mulţi să simtă că nu mai pot fi beneficiari ai iertării divine, cel puţin până se vor dovedi îndeajuns de puternici pentru a nu mai...

Umorul de situaţie al lui Ion Luca Caragiale, descris prin replica cetăţeanului turmentat „Eu cu cine votez?“1, capătă în societatea recentă un caracter tragico-dramatic. Întrebarea care o precedă interoghează sensul actului electiv manifestat prin vot liber, universal, egal și secret: De ce să votez?

Asimetria dintre cererile și mulţumirile pe care le aducem în închinarea noastră reprezintă un subiect pe marginea căruia orice creștin poate vorbi, și nu doar din auzite. Câtă vreme privim lauda și mulţumirea doar ca pe niște datorii care se cer împlinite, ratăm cele mai mari binecuvântări care pot poposi peste o inimă plină de...

În dreptul meu, l-am salutat respectuos cu „sărut-mâna, părinte!”, la care sfinţia sa mi-a întins icoana ca s-o sărut. I-am cerut scuze, explicându-i că nu sunt ortodox. „Da’ ce ești?” „Sunt protestant!”. „Aha! Bine, numai ateu să nu fii!”.

Sunt creștini care minimalizează importanţa sentimentelor, carantinându-le pe cele negative, din cauză că trăiesc cu presiunea de a se simţi mereu bine și de a fi o reclamă vie a credinţei lor. La capătul opus al spectrului îi regăsim pe cei care își așază sentimentele în centrul experienţei, folosindu-le ca pe un barometru al stării...

Într-o ţară aflată în topul global al credinţei afirmate în existenţa lui Dumnezeu, merită să încercăm să descoperim care este rolul lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi a românilor.

Astăzi, se poate observa o preocupare în creștere a oamenilor de a căuta în spiritualitate alinări, soluţii și vindecări, atât pe plan individual, cât și colectiv. Acest interes trezește  optimismul în legătură cu rolul și impactul pe care mesajul creștin le poate avea asupra societăţii, dar și preocuparea pentru transmiterea cu o acurateţe cât mai mare...

Comunităţile tradiţionale sunt ca râurile, în timp ce societăţile moderne sunt ca oceanele – sintetiza ilustrativ sociologul polonez Zygmunt Bauman. Principala diferenţă e că râul, mai adânc sau mai puţin adânc, mai rapid sau mai lent, are întotdeauna o direcţie, așa cum societăţile tradiţionale direcţionau de regulă viaţa membrilor lor. Oceanul este cu totul altă...

Nu mediul sau circumstanţele, ci concepţia cu privire la semnificaţia vieţii este fundamentală pentru cursul vieţii pe care o trăim. Viaţa rămâne tributară valorii pe care o are în oglinda minţii. Modul în care trăim este mesagerul vizibil al omului interior, invizibil. Orice formă de faptă se naște din credinţă și orice formă de credinţă...