Semnificaţiile complexe ale profeţiilor biblice
Nu e nevoie să citești Biblia cu foarte mare atenţie ca să-ţi dai seama că aceasta conţine suficient material care ar putea fi încadrat la categoria profeţie. Care sunt însă sursa și scopul acestor profeţii? Cum trebuie să le înţelegem și să ne raportăm la ele?
Timpul sfârșitului, în învăţătura lui Iisus
Se scrie mult și divers pe tema sfârșitului lumii, dar, dacă acest sfârșit coincide cu venirea lui Hristos a doua oară, atunci ar trebui să-l întrebăm pe Iisus Însuși cum vede întoarcerea Sa.
Care sunt și cum citim semnele sfârșitului?
Aveam opt ani când stăteam în faţa casei împreună cu părinţii mei și ne uitam la Sputnik (primul satelit lansat de om pe orbita Pământului) mișcându-se cu o viteză surprinzătoare pe cerul nopţii. La scurt timp de la acel moment am auzit un credincios sincer spunând că „Dumnezeu nu-l va lăsa niciodată pe om să aterizeze...
Vulnerabilitatea, ingredientul vieţii trăite din plin
Vulnerabilitatea se regăsește în centrul celor mai importante experienţe umane, dar drumul spre înţelegerea și asumarea ei poate fi lung și anevoios, pentru că avem tendinţa să ne ascundem după armuri care ne maschează imperfecţiunile. O alegere care reduce riscul de a fi răniţi, dar care ne fură, în același timp, bucuria relaţiilor autentice.
Sfârșitul lumii, în creștinism: trei perspective
Expresia „sfârșitul lumii” se referă la sfârșitul ordinii sociale și al umanităţii, la sfârșitul planetei așa cum o cunoaștem. Dar, conform Bibliei, acestea nu vin toate odată.
Apocalipsa de buzunar. Sfârșitul lumii, în presă
Imaginea unei apocalipse declanșate de un coronavirus de dimensiuni microscopice a fost creionată des în presă în ultimele săptămâni.
Sfârșitul lumii în conul de umbră al filosofiei
„Logica suferă de-un mare viciu logic: ea crede că însăşi realitatea e de natură logică. Dacă întâlneşte ceva ce nu se poate înţelege în chip logic, ea va susţine că acest ceva nu există, ci e numai aparenţă…” (Lucian Blaga, Zări și etape)
Apocalipsa pop din cinematografe
Te rog, nu acum! Nu veni chiar acum! Te rog.. Am deschis brusc ochii în bezna din dormitor și dintr-odată valul de căldură din timpul coșmarului a întâlnit răcoarea din realitatea nopţii. N-ai venit încă.. Mulţumesc, Doamne!
Echilibristica iertării în noua eră a indulgenţelor
Probabil că niciun alt capitol al învăţăturii Bisericii Catolice nu a atras atenţia non-catolicilor la fel de mult ca indulgenţele. Ce istorie au indulgenţele şi ce miză prezintă readucerea lor în prim-plan acum?
Fără Dumnezeu?
În dreptul meu, l-am salutat respectuos cu „sărut-mâna, părinte!”, la care sfinţia sa mi-a întins icoana ca s-o sărut. I-am cerut scuze, explicându-i că nu sunt ortodox. „Da’ ce ești?” „Sunt protestant!”. „Aha! Bine, numai ateu să nu fii!”.
Vinul vechi și vinul… fals. Cum să distingi mesajul religios autentic în polifonia mediatică actuală?
Astăzi, se poate observa o preocupare în creștere a oamenilor de a căuta în spiritualitate alinări, soluţii și vindecări, atât pe plan individual, cât și colectiv. Acest interes trezește optimismul în legătură cu rolul și impactul pe care mesajul creștin le poate avea asupra societăţii, dar și preocuparea pentru transmiterea cu o acurateţe cât mai mare...
Dumnezeu este iubire și asta ne face eligibili, oricât de imperfecţi am fi
Înţelegem și acceptăm destul de anevoie imaginea unui Dumnezeu iubitor, prea familiarizaţi fiind cu acel tip de afecţiune care se oferă doar atunci când întâlnește în celălalt calităţi care să-l facă ușor de iubit.
Dumnezeu și suferinţa. O perspectivă neconvenţională asupra teodiceei
Dumnezeu este bun, iar suferinţele noastre fac parte dintr-un tablou mai amplu, pe care nu îl putem înţelege pe deplin.
Suntem mai mult decât ceea ce putem explica ușor
Să presupunem că las fereastra deschisă și plec de acasă. Prin fereastra deschisă se vede pe masă un teanc de bancnote. Un individ care trece pe stradă remarcă oportunitatea, stă puţin de gânduri, dar decide să meargă mai departe. De ce a decis să nu fure un om care a avut posibilitate?
Rugăciunea pentru iertare – cum să fiu sigur că a fost ascultată?
„Rostim multe lucruri fără să ne gândim la ce spunem. De pildă, spunem în Crez: «Cred în iertarea păcatelor.» (...) A crede în iertarea păcatelor nu este nici pe departe atât de ușor pe cât îmi imaginam.” (C.S. Lewis)
Mercur retrograd. Ieșirea de sub zodia neputinţei
În faţa măreţului necunoscut, împăraţii romani care au stăpânit imperii se găseau la fel de neputincioși precum un descendent oarecare din România de azi care își citește cu sfinţenie horoscopul, în fiecare dimineaţă, la cafea.
În vremuri nesigure, liniștea sufletească este pentru aici și pentru acum
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27)
Și mie mi-a fost frică de Dumnezeu
Am citit Parabola talanţilor (sau a minelor, cum o intitulează Luca) de mai multe ori și am înţeles-o diferit la momente diferite din experienţa mea. La ultima lectură, am întâlnit un comentariu privind omul care primise un singur talant și care a ales să îl îngroape. Autoarea Ellen White scria că „Domnul dorește ca poporul...
Iubirea: viaţa trăită cu puterea prezenţei interioare a lui Dumnezeu
Conceptul biblic de iubire nu se reduce la o simplă poruncă morală, la o expresie interpersonală a celui mai profund sentiment sau la cea mai înaltă virtute ori împlinire a tuturor poruncilor lui Dumnezeu ca semn al apartenenţei la o comunitate de credinţă pură moral și doctrinal. Prezenţa revelaţiei lui Dumnezeu este factorul care compune...
Enigma răului
Răul este un intrus în creaţia desăvârșită a lui Dumnezeu. Folosim termenul de „căzut” pentru a descrie starea omenirii după ce și-a folosit libertatea de alegere pentru a comite răul și folosim termenul de „păcat” pentru a descrie starea fiinţelor umane care sunt despărţite de Dumnezeu. Ne putem opune consecinţelor acestei situaţii, dar nu avem...
Dilema răului
„Bine faceţi să căutaţi ceea ce căutaţi, dar aceasta nu se află acolo unde căutaţi voi. În ţinutul morţii, voi căutaţi viaţă fericită: ea nu se află acolo. Cum poate să fie viaţa fericită undeva unde nici măcar nu există viaţă?” (Sfântul Augustin, Confesiuni)
