Epidemie

Starea de urgenţă instituită în România la data de 16 martie 2020 a adus în discuţie multe întrebări referitoare la modul în care societatea noastră este construită și funcţionează. Printre acestea, restricţionarea exercitării drepturilor fundamentale a adus în dezbatere necesitatea libertăţii și întinderea limitelor sale într-o societate democratică.

„Eu ies din casă cu mănuși și mască. Atunci când vin acasă, îmi spăl pantofii pe talpă, mă spăl pe mănuși cu dezinfectant, apoi scot hainele, le las afară, dau mănușile și masca jos și mă spăl pe mâini. E în regulă? Sau sunt germofob?”

Pericolul major pe care îl prezintă noul coronavirus ne impune reflecţii. În calitate de credincioși creștini, în afară de faptul că ne rugăm, ne punem întrebări de toate felurile și căutăm răspunsuri care nu pot evita perspectiva Sfintei Scripturi.

Mesajul cel mai des întâlnit în ultima perioadă în contextul pandemiei este clar, dar totodată tulburător: „Stai acasă, rămâi acasă, lucrează de acasă!” Ce se întâmplă însă cu cei care nu au o casă?

Cu o săptămână în urmă am schimbat câteva vorbe la telefon cu o doamnă în vârstă. Mi-a spus, printre altele, că n-a mai coborât din apartamentul ei de două săptămâni, că au început s-o sugrume zidurile și nu știe cât ar putea să mai reziste acasă. Dacă aș fi vorbit cu ea cu doar câteva zile...

Marea provocare a liderilor lumii care se confruntă la ora actuală cu COVID-19 este identificarea răspunsului optim pentru o boală cu câteva trăsături care o fac dificil de combătut.

Unul dintre cele mai de impact fragmente de literatură care ilustrează pregătirea potrivită pentru o criză materială sau financiară vine din Antichitate. Mai precis, din Biblie.

Deschid fereastra și amușin aerul, încercând să ghicesc previziunile acestui început de aprilie. În jur plutesc, amestecate, miresme și miasme deopotrivă, e greu să...

Locuiesc în 5 ţări ale Europei și nu ar fi putut fi mai diferiţi ca vârstă, preocupări sau înclinaţii. Au fost infectaţi însă fără deosebire. Unii nu s-au speriat. Alţii, s-au speriat foarte tare. Au trecut printr-o experienţă despre care, fără excepţie, recunosc că le-a marcat viaţa.

Antonio are 69 de ani. Este bunic. Timp de 40 de ani a lucrat ca medic internist. În urmă cu doar câteva zile, planurile sale pentru o bătrâneţe liniștită s-au schimbat brusc. Din proprie iniţiativă, Antonio a decis să-și reia activitatea de medic, pentru ajutorarea pacienţilor cu COVID-19.

La 31 martie s-au împlinit 3 luni de când Organizaţia Mondială a Sănătăţii, filiala din China, a fost înștiinţată despre o pneumonie cu o cauză necunoscută. Conform specialiștilor de la Institutul „Robert Koch”, din Germania, nu am atins vârful pandemiei în Europa. Auzim despre cazuri ușoare, asimptomatice, dar și despre multe decese, la nivel global.

Trăim, în feluri diferite, „o stare de nestare”, cu ochii pe cifrele care indică numărul tot mai mare de infectaţi cu COVID-19, în timp ce încercăm să ne pliem pe restricţiile impuse de starea de urgenţă. Dar trăim și momente luminoase, care erau de nebănuit acum câteva săptămâni.

„Cum putem să îi încurajăm pe bătrâni în perioada asta? Cum să îi ajutăm să înţeleagă că nu vrem să îi pierdem și că, deși le e greu, nu i-am lăsat singuri. Eu am o mamă în vârstă și, sincer, m-ar ajuta mult. Poţi să scrii pentru mine?”

Noemina este absolventă a Universităţii din Hertfordshire, Marea Britanie, specializarea asistenţă medicală, și a început să profeseze în 2012. Fragmentul de jurnal pe care l-a trimis redacţiei Semnele timpului reflectă experienţa ei timp de o săptămână în epicentrul luptei cu noul coronavirus, în zona de terapie intensivă, unde sunt internate cazurile în stare gravă.

De la izbucnirea pandemiei noului coronavirus, mulţi își pun întrebări dintr-o perspectivă religioasă. Este această pandemie o judecată a lui Dumnezeu asupra rasei umane? Este un semn al sfârșitului? Vorbește profeţia biblică despre ea? Chiar și cei care nu cred în Dumnezeu sau în Biblie se întreabă ce părere au vecinii sau cunoscuţii lor creștini...

În contextul actual, în care oamenii dedică mai mult timp vieţii online, materialele video legate de COVID-19, circulate pe reţelele sociale au succes garantat. De pildă, un interviu cu doctorul Sucharit Bhakdi, microbiolog german, unul dintre cei câţiva oameni de știinţă ale căror declaraţii sunt în dezacord cu informaţiile oficiale și cu măsurile luate de...

Toate statisticile referitoare la COVID-19 sugerează aceeași concluzie: cei mici, copiii noștri, prezintă cel mai mic risc de îmbolnăvire și de eventual deces. E liniștitor. Însă pandemia prezintă un altfel de pericol pentru ei.

Gândacul-de-Colorado care a ameninţat recolta de cartofi a fostei RDG în 1950 ar fi fost un mijloc de sabotare a esticilor de către americani. La obârșia gripei spaniole ar fi stat mâna germanilor. SIDA a apărut ca o armă biologică dezvoltată de SUA și testată pe prizonieri și minorităţi. Fiecare criză și-a avut teoriile și...

Nu sunt expert în cunoașterea fenomenului morţii. Nu am ajuns și nici nu m-am întors de acolo. Sunt însă nevoit să-mi duc existenţa în umbra ei. Să iau notă de neastâmpărul și cupiditatea ei, căci aceleași statistici și rapoarte sumbre de-a lungul și de-a latul planetei ajung și la mine. Între timp, COVID-19 a făcut...

Ni se tot spune să ne distanţăm social, ca și când socialul ar fi ceva exterior fiinţei umane, parcă nu ar fi elementul ei constitutiv. Pentru a ne proteja unii pe alţii, mai bine să ne distanţăm acum social, pentru a salva apropierea sufletească. Altfel spus, să sacrificăm exteriorul de dragul interiorului și prezentul de...

Acum, când România a intrat în carantină totală, i-am căutat mai ales pe românii aflaţi în epicentrul pandemiei sau, dimpotrivă, la periferia ei, pentru a vedea cum trăiesc această experienţă, după ce statele pe teritoriul cărora se află au instituit starea de urgenţă. Ascultându-i, am simţit, cu o excepţie, că glisez rapid între viitor și...