Fericire

Poate fi simplu sau complicat să găsim și (mai ales) să aplicăm strategii de creștere a nivelului de fericire. Cert este însă că, în această eternă și mereu actuală discuţie despre ceea ce ne face fericiţi, sănătatea creierului nu este un subiect care poate fi pus între paranteze.

În 1985 părea că Tom și Alane Waters aveau traseul vieţii stabilit. Însă, la două luni după ce al treilea lor copil a venit pe lume, familia a făcut o schimbare care avea să le transforme radical toţi anii care au urmat, până astăzi.

Majoritatea părinţilor vor să crească copii fericiţi și sănătoși, însă mulţi dintre ei nu știu sigur cum să procedeze. Mulţimea de cărţi tip „self-help” este copleșitoare, iar atunci când sfaturile se contrazic unele pe altele, pot apărea și sentimente de neputinţă sau inadecvare. În ajutorul părinţilor vin însă oamenii de știinţă cu concluziile unui studiu...

Dacă un om din secolele trecute ar fi putut realiza un salt în timp, ajungând până în zilele noastre, probabil ar fi fost frapat de criza teribilă de timp în care se afundă omul modern. Desigur, uimirea ar crește atunci când personajul nostru ar descoperi că această aglomerare fără precedent rulează pe fundalul degrevării de multe...

Pastorul Rick Warren, în seria de predici „The Habits of Happiness" îi îndeamnă pe enoriaşii săi să înveţe să fie fericiţi, deoarece fericirea poate fi învăţată.

Despre legătura dintre singurătate și depresie și timpul petrecut pe reţelele de socializare se vorbește deja de mulţi ani de zile, însă o conexiune cauzală nu a fost niciodată dovedită. Până acum.

Nimeni nu poate trăi o viaţă fără regrete. Există totuși câteva reguli pentru o viaţă pe care să o privești retrospectiv fără prea multe păreri de rău.

„O mare liniștită nu a dat niciodată un marinar iscusit”, spunea Franklin D. Roosevelt, sugerând că, fără greutăţi, provocări și chiar eșecuri, nu putem deveni cea mai bună variantă a noastră.

Prietenul poartă în pieptul său caseta de valori a identităţii noastre.

„Bună, sunt Rebeca și sunt dependentă de cumpărături!” Replica, la fel ca și personajul, deși aparţin unei comedii apărute în 2009, sunt totuși decupate dintr-o familiară realitate cotidiană. Shoppingul a devenit o anexă indispensabilă a vieţii moderne. Dar când nu se rezumă la a fi doar apendicele unei existenţe cu mult mai complexe, instalându-se în...

Anul Nou reprezintă pentru mulţi catalizatorul schimbărilor pentru care nu și-au făcut timp sau nu au cheltuit suficientă energie în anul precedent. Pe 1 ianuarie listele cu rezoluţii se rotunjesc promiţător, însă respectarea lor – în devălmășia de probleme și de termene cotidiene – degenerează uneori într-un adevărat supliciu. Statisticile arată că, încă dinainte de...

Un raport recent al Comisariatului Britanic pentru Copii a constatat că numărul copiilor mici care au necesitat vizite la psihiatru a crescut cu o...

Sunt zile, poate chiar ani, care trec fără să ne întrebăm în mod serios care este sensul vieţii noastre sau dacă ceva din tot ce am lăsat în urmă a făcut cuiva viaţa mai frumoasă. Ne este frică de un răspuns, pentru că ne-ar determina să facem o schimbare. Pentru John Wood, acest răspuns a...

Noi, oamenii, avem o relaţie specială cu inima noastră. Nici nu e de mirare, din moment ce viaţa depinde de buna ei funcţionare. Dar inima este și un puternic simbol religios, fiind sinonimă cu esenţa vieţii spirituale și determinând destinul nostru veșnic. Matt Davis a avut o inimă fizică atât de degradată încât singura salvare...

Adevărata fericire nu numai că ne face să ne simţim bine, ci are şi un impact pozitiv asupra corpului nostru, producând modificări chiar şi la nivelul genelor.

„Fericirea nu stă în bani; stă în bucuria realizărilor, în emoţia efortului creativ.” (Franklin Delano Roosevelt, președinte american)

Să faci lucrurile așa cum ești obișnuit de-o viaţă este cea mai la îndemână alegere. Mi-am dat seama de asta în preziua aniversării mele, când mi-a fost limpede că întroienirea în același model de a sărbători își pierde – treptat, dar sigur – gustul.

Multe organizaţii pretind că știu ce este fericirea și cum se măsoară și termină prin a alcătui topuri cu cele mai fericite ţări din lume. Problema noastră este că indiferent de indicii folosiţi, definiţiile aplicate și metodele de calcul preferate, România iese veșnic nefericită.

„El nu mai este omul pe care îl știam eu.” Așa își începe confesiunea Sabina Shalom, al cărei soţ a fost diagnosticat cu boala Alzheimer. Femeia, ajunsă la o vârstă respectabilă, spune că totul a început cu niște subiecte serioase de ceartă: „Iar a uitat să plătească facturile!”, „Poftim, acum a pierdut actele!”.

Este lumea un loc al optimiștilor sau al pesimiștilor? Judecând după aparenţe și după evenimentele internaţionale recente, probabil mulţi vor înclina către a doua variantă. Concluziile unui sondaj recent efectuat de Gallup contrazic însă această presupoziţie, descoperind o realitate neașteptată: optimismul caracterizează o majoritate covârșitoare a populaţiei lumii.

„Marșul pentru viaţă” a fost, într-un sens, o vivisecţie a societăţii românești. Controversele din jurul evenimentului au separat simplist două tabere acolo unde încăpeau, lejer, și alte câteva mai puţin vizibile și au readus la vedere dedesubturi matriţate ale gândirii publice.