Revista

Cât cunoaștem despre iubire? Suficient cât să înţelegem că iubirea nu este o obligaţie. Nu putem iubi cu forţa și nici nu putem fi...

La 51 de ani, C. M. este o umbră din ce a fost. O umbră care a scăpat de un cancer pulmonar, dar pe...

Până la Iluminism, ideea că miracolele relatate pe paginile Bibliei s-au întâmplat așa cum le-au descris scriitorii sacri era acceptată pe scară largă. Odată cu raţionalismul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, s-a dezvoltat teoria alternativă că miracolele nu sunt posibile în metafizica naturalistă.

Biblia prezintă Sabatul ca zi de odihnă. Este o zi care dizolvă urgenţa artificială a rutinelor noastre și un scut împotriva bombardamentului constant din mass-media.

Aşteptarea revenirii lui Iisus în Europa şi America secolului al XIX-lea a lăsat în urmă o cărare pe care credincioşii şi viitorii credincioşi pot păşi cu încredere. Dincolo de înţelegerea teologică imperfectă a înaintaşilor, pentru care nimeni nu are nevoie să se ruşineze, Dumnezeu a dovedit că poate folosi orice material, cu condiţia de a-I...

Mușchii feţei devin lacși, iar ochii încep să li se golească de interes, înainte ca plictiseala să-i îndemne să-și caute alt centru de interes. Foiala culminează cu plecarea unora sau cufundarea în explorarea telefonului. Alţii caută să deturneze discuţia cu o glumă sau îi grăbesc sfârșitul printr-o tăcere detașată sau ostentativă.

„Roma a devenit, cu bune și cu rele, Ierusalimul creștinismului, iar dealul Vaticanului, Golgota vestului. Crucea a fost înlocuită cu sabia, simbolul cuceririi și al puterii.”

Unicitatea costă, şi preţul creşte odată cu cererea. În „satul global", lupta pentru titlul de „frumoasa satului" s-a complicat. „Mândra" este acum vecină cu modelele de la New York şi, numai dacă nu vrea, nu află ce se poartă la Paris sezonul acesta.

Uneori constatăm că ne surprinde felul de a gândi al altora în probleme care vizează morala, adică, în esenţă, felul în care discern ei binele de rău și aleg ceea ce consideră a fi bine.

„Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită.” (Bertolt Brecht)

Sunt momente când mă întreb cum aș arăta dacă aș semăna mai mult cu Iisus. Și, mai ales, cum ar proceda El în situaţia în care mă aflu. Trebuie să admit că aceste întrebări mă pun uneori în încurcătură.

Una dintre acuzaţiile aduse religiei și credinţei este că valorile lor știrbesc pilonii principali ai demnităţii: libertate, autonomie, iubire de sine ș.a.m.d. Se afirmă că, în contrast cu aceste valori ale demnităţii, credinţa se exprimă îndeosebi pe calea smereniei. Se află oare afirmarea demnităţii și trăirea credinţei pe drumuri opuse?

Cât durează protecţia oferită de vaccin? Trebuie sau nu să refac vaccinul după o perioadă?

Articolul de faţă conţine poveşti despre bunătate, curaj şi generozitate, care au demonstrat, prin simplitatea lor, că pentru a face bine nu este nevoie decât de o inimă deschisă la nevoile celorlalţi.

Vechiul Testament conţine numeroase referiri la ocazii în care Dumnezeu li Se arată fiinţelor umane, fie în vise (Geneza 20:3), fie prin intermediul unui mesager (Judecători 6:11), fie prin manifestări ale prezenţei Sale, numite teofanii (din gr. theos [„Dumnezeu”] și phaino [„a apărea”]) (Exodul 19:9).[1]

Se spune că, pentru a crește un copil, este nevoie de un sat. Dovadă că înţelepciunea populară admite demult, și cu îngăduinţă, că dezvoltarea unui om necesită aportul întregii comunităţi. Ce aduce valoros comunitatea, mai ales atunci când comunitatea în speţă este cea știinţifică?

În ciuda dificultăţilor poate peste medie, unii oameni își trăiesc viaţa atât de frumos încât, dacă ar derula-o cap-coadă, s-ar auzi un psalm.

În inima grădinii Eden, unde totul părea perfect, se ascunde o luptă veche între libertate și restricţie; o luptă pe care, probabil, am trăit-o cu toţii.

Îmi aduc aminte și acum șocul pe care l-am avut atunci când am văzut prima dată filmul „Evanghelia după Matei”, cu Bruce Marchiano. Nu era primul film despre viaţa lui Iisus pe care îl vedeam, dar era cu totul diferit de tot ce știam până atunci.

Anul 1989 a schimbat nu doar ţările din fostul lagăr comunist, ci și lumea. Geopolitic și economic, cultural și religios, anul 1989 a fost un punct de inflexiune, care a schimbat sensul relaţiilor la nivel internaţional, cu efecte directe asupra tuturor domeniilor vieţii.

În cele două ore de conversaţie cu dr. Shelly-Ann Bowen, am discutat despre cercetările sale privind factorii care determină acţiunea sau pasivitatea în faţa unor evenimente catastrofale – un ordin de evacuare din cauza inundaţiilor, diagnosticarea unui cancer etc. Injustiţia socială, relaţiile disfuncţionale dintre individ și instituţii, percepţiile eronate privind responsabilitatea personală și capacitatea de...