Educație religioasă

Scena biblică aflată la îndemână, atunci când ne gândim la recunoștinţă și la lipsa de recunoștinţă, este cea a vindecării celor zece leproși, dintre care numai unul, samaritean, se întoarce să-I mulţumească Mântuitorului, închinându-I-se și „slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.” (Luca 17:15,16).

Cu greu putem exagera rolul relaţiei părinte-copil, care devine matricea relaţiilor interpersonale sănătoase sau disfuncţionale ulterioare ale copilului. Calitatea relaţiei părinte-copil este esenţială pentru că are impact direct asupra dezvoltării sociale și emoţionale a copilului, iar această calitate depinde de multe ori de capacitatea de a gestiona conflictele.

Aproape 6 din 10 părinţi creștini practicanţi spun că programele pentru copii pe care le oferă biserica au constituit principalul motiv pentru care au hotărât să o frecventeze în detrimentul alteia, arată un studiu recent publicat de Barna Group.

Anumite aspecte din matematică și raportul acesteia cu știinţa sunt în armonie cu revelaţia Scripturii în privinţa lui Dumnezeu. Ar putea aceasta să constituie un catalizator al credinţei?

Lipsa accesului la igienă menstruală este a cincea cauză majoră de deces, la nivel mondial, în rândul femeilor. În lume, 1 din 3 fete se confruntă cu imposibilitatea de a-și asigura o igienă adecvată în timpul menstruaţiei, iar multe altele au de înfruntat limitări arbitrare, impuse de cultură, care le sunt uneori fatale.

Dieceza Västerås a Bisericii Naţionale a Suediei a creat recent un „ghid de supravieţuire” pentru copiii și tinerii LGBT, care definește diferite concepte și orientări sexuale potrivit ideologiei LGBT, oferind o interpretare atipică istoriilor biblice, informează site-ul de știri suedez Nya DagBladet.

„Cu ajutorul arhitecturii construim edificii, cu ajutorul mecanicii construim mașini; nu este oare loc printre știinţe și pentru una închinată omului? Etica este în măsură să elaboreze principiile după care trebuie să se «construiască» oamenii, pentru a fi cu adevărat oameni.”[1] (Traian Herseni)

„În fiecare creștin este un evreu.“ Constatarea suveranului pontif nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Deși declaraţia pare banală, miza este profundă. Invocarea rădăcinilor iudaice de către papa Francisc face trimitere directă la originea unui creștinism căruia lungul drum în istorie i-a alterat identitatea.

În 2018, schimbările vizibile în lumea religioasă au fost predominant consecinţe ale reordonării unor piese mozaicate aflate mai demult în malaxorul de evenimente. Actorii principali au rămas aceeași, iar configuraţia lumii religioase, vizibilă în coordonatele ierarhizate mai jos, s-a schimbat poate cel mult în ideea îngroșării conturului unor tendinţe care erau deja vizibile.

După ce, în primele două articole, a fost urmărită evoluţia istorică a învăţăturii creştine despre revenirea lui Iisus Christos, în al treilea articol, cel care precedă articolul de faţă, am făcut o minimă trecere în revistă a unor curente filozofice, politice, religioase, esoterice, importante pentru a înţelege lumea în care au apărut trezirile milenariste din...

Partea IV – Lumea în secolele XVIII-XIX

Urările trimise cu ocazia sărbătorilor constituie un obicei frumos, dar şi un prilej de a evalua, în sinea noastră, cât de mult ne pasă unora de alţii, cât de mult ne-am apropiat sau, dimpotrivă, ne-am îndepărtat, în cursul anului care a trecut.

Partea a III-a: Milenarismul modern

În general, tinerii sunt tot mai puţin religioși decât bătrânii și este tot mai puţin probabil ca persoanele cu vârsta sub 40 de ani să se identifice cu o religie, să creadă în Dumnezeu sau să se angajeze într-o varietate de practici religioase.

Deși suntem obișnuiţi să prindem mai degrabă locurile codașe în clasamentele europene, potrivit studiului realizat de Pew Research Center ne clasăm pe prima poziţie într-un top ce diferenţiază statele Europei în funcţie de angajamentul lor religios.

Orice religie are sau nu căutare în funcţie de beneficiile promise. Pe om îl interesează beneficiile imediate în viaţa aceasta, dar îl interesează în mod special viitorul, speranţa pe care i-o aduce propria religie şi cât este ea de sigură.

Dumnezeu le-a dat creștinilor un mesaj pe care aceștia să îl răspândească. Întreaga Biblie vorbește despre creaţie, despre căderea lumii în păcat, dar și despre existenţa unui Mântuitor, în persoana lui Iisus Hristos.

„Creaturile Borg[1]. O specie extrem de evoluată de prădători. Nu au conștiinţă. Nu au moralitate. Foarte probabil, ţi-au infestat deja comunitatea, școala și chiar copiii. Această ameninţare din lumea reală se numește «noua toleranţă», două cuvinte simple ce descriu o doctrină modernă complexă.“[2] (Josh McDowell)

E comod, dar superficial, din nefericire, să spui că toate religiile sunt la fel. Și, de multe ori, o astfel de atitudine durează până în momentul în care cineva ajunge să vadă diferenţa în propria-i viaţă.

Știinţa și credinţa, ca instrumente importante în demersul cunoașterii, sunt percepute adesea într-o relaţie tensionată, din pricina cosmoviziunilor fundamental diferite care le caracterizează. Implicaţiile asupra marilor întrebări ale vieţii sunt evidente și suficiente în a-i răpi cuiva confortul indiferenţei faţă de o miză așa de mare.

Religiile abraamice (iudaism, creştinism, islam) au avut tradiţional o atitudine de condamnare a actului homosexual (şi implicit a homosexualilor).