Educație religioasă

Martin Luther credea că știe precis ce așteaptă Dumnezeu de la el și, în strădania lui neobosită de a-I face pe plac, ajunsese – culmea – să Îl urască.

Când am citit cum a reușit o mămică umanistă să se liniștească la gândul că puiul ei ar putea începe să creadă în Dumnezeu, am fost surprinsă și aproape jignită.

Aceia dintre noi care sunt suficient de familiarizaţi cu Biblia cunosc detaliile parabolei samariteanului milos, cel care a salvat un iudeu tâlhărit, acordându-i primul ajutor și cheltuind bani pentru recuperarea lui.

Un studiu efectuat pe 600 de familii din Israel a arătat că părinţii care preţuiesc bunătatea și compasiunea eșuează deseori în creșterea unor copii care să preţuiască, la rândul lor, aceste valori. De ce?

În 1867, când Edson White avea 18 ani și lucra la tipografia adventistă din Battle Creek a avut o discuţie cu domnul Bell, care avea să-l redefinească.

Pe canapelele psihologilor se revarsă, în râuri, lacrimile adulţilor care dau o voce copilului interior. Copilul pus pe locul doi, după interesele personale ale părintelui, copilul ale cărui nevoi au fost invizibile, copilul ironizat în momentele lui formative, copilul exclusiv criticat, copilul tratat cu asprime, copilul bătut, copilul abuzat, copilul care a suferit la cheremul...

Pentru părinţii creștini, nu există o preocupare mai intensă decât educarea copiilor lor în spirit creștin. 

Răzbunarea este o capcană în care cei înţelepţi nu cad, spune proverbul într-o manieră diplomată. Și totuși, a răspunde cu aceeași monedă este o practică des întâlnită.

Scena biblică aflată la îndemână, atunci când ne gândim la recunoștinţă și la lipsa de recunoștinţă, este cea a vindecării celor zece leproși, dintre care numai unul, samaritean, se întoarce să-I mulţumească Mântuitorului, închinându-I-se și „slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.” (Luca 17:15,16).

Cu greu putem exagera rolul relaţiei părinte-copil, care devine matricea relaţiilor interpersonale sănătoase sau disfuncţionale ulterioare ale copilului. Calitatea relaţiei părinte-copil este esenţială pentru că are impact direct asupra dezvoltării sociale și emoţionale a copilului, iar această calitate depinde de multe ori de capacitatea de a gestiona conflictele.

Aproape 6 din 10 părinţi creștini practicanţi spun că programele pentru copii pe care le oferă biserica au constituit principalul motiv pentru care au hotărât să o frecventeze în detrimentul alteia, arată un studiu recent publicat de Barna Group.

Anumite aspecte din matematică și raportul acesteia cu știinţa sunt în armonie cu revelaţia Scripturii în privinţa lui Dumnezeu. Ar putea aceasta să constituie un catalizator al credinţei?

Lipsa accesului la igienă menstruală este a cincea cauză majoră de deces, la nivel mondial, în rândul femeilor. În lume, 1 din 3 fete se confruntă cu imposibilitatea de a-și asigura o igienă adecvată în timpul menstruaţiei, iar multe altele au de înfruntat limitări arbitrare, impuse de cultură, care le sunt uneori fatale.

Dieceza Västerås a Bisericii Naţionale a Suediei a creat recent un „ghid de supravieţuire” pentru copiii și tinerii LGBT, care definește diferite concepte și orientări sexuale potrivit ideologiei LGBT, oferind o interpretare atipică istoriilor biblice, informează site-ul de știri suedez Nya DagBladet.

„În fiecare creștin este un evreu.“ Constatarea suveranului pontif nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Deși declaraţia pare banală, miza este profundă. Invocarea rădăcinilor iudaice de către papa Francisc face trimitere directă la originea unui creștinism căruia lungul drum în istorie i-a alterat identitatea.

În 2018, schimbările vizibile în lumea religioasă au fost predominant consecinţe ale reordonării unor piese mozaicate aflate mai demult în malaxorul de evenimente. Actorii principali au rămas aceeași, iar configuraţia lumii religioase, vizibilă în coordonatele ierarhizate mai jos, s-a schimbat poate cel mult în ideea îngroșării conturului unor tendinţe care erau deja vizibile.

După ce, în primele două articole, a fost urmărită evoluţia istorică a învăţăturii creştine despre revenirea lui Iisus Christos, în al treilea articol, cel care precedă articolul de faţă, am făcut o minimă trecere în revistă a unor curente filozofice, politice, religioase, esoterice, importante pentru a înţelege lumea în care au apărut trezirile milenariste din...

Partea IV – Lumea în secolele XVIII-XIX

Urările trimise cu ocazia sărbătorilor constituie un obicei frumos, dar şi un prilej de a evalua, în sinea noastră, cât de mult ne pasă unora de alţii, cât de mult ne-am apropiat sau, dimpotrivă, ne-am îndepărtat, în cursul anului care a trecut.

Partea a III-a: Milenarismul modern

În general, tinerii sunt tot mai puţin religioși decât bătrânii și este tot mai puţin probabil ca persoanele cu vârsta sub 40 de ani să se identifice cu o religie, să creadă în Dumnezeu sau să se angajeze într-o varietate de practici religioase.