Social

Școala nu ar trebui să aibă rolul de a-i educa pe copii pentru societatea de acum și de aici. Când aceasta nu va mai fi, când și cine îi va mai educa pentru timpurile ce vor fi venit?

Când lucrurile se strică în viaţă, nostalgia devine ispita care ne consolează. Începem să privim cu alţi ochi trecutul. Ne gândim că am fost prea exigenţi cu noi înșine, cu ceilalţi, cu lumea. Că aveam de toate și voiam totuși mai mult. Că eram într-o permanentă căutare de altceva, fără să ţinem cont de esenţă.

Atunci când trecem printr-o criză avem o nevoie acută de a ști pe cine și pe ce ne putem baza. Creștinismul este o resursă din ambele unghiuri: ne putem baza pe Dumnezeu și ne putem baza pe dragostea Lui. Este o realitate pe care știinţa, deși prin definiţie necredincioasă, o face vizibilă în psihologie.

Măsurile de distanţare socială și de autoizolare impuse de autorităţile din România în contextul pandemiei cu noul coronavirus au generat un val de neliniște și întrebări legitime: Sunt necesare? Sunt eficiente? Ajută sau mai degrabă duc la probleme în lanţ?

O situaţie de criză globală, precum cea generată de pandemia actuală, reprezintă un tablou complex, cu multe variabile, care aduc odată cu ele niveluri ridicate de distres emoţional. Pe perioada unei pandemii, multe persoane se vor confrunta cu un spectru larg de reacţii și emoţii, iar impactul psihologic va fi mai mare decât cel medical.

Starea de urgenţă instituită în România la data de 16 martie 2020 a adus în discuţie multe întrebări referitoare la modul în care societatea noastră este construită și funcţionează. Printre acestea, restricţionarea exercitării drepturilor fundamentale a adus în dezbatere necesitatea libertăţii și întinderea limitelor sale într-o societate democratică.

Trăim, în feluri diferite, „o stare de nestare”, cu ochii pe cifrele care indică numărul tot mai mare de infectaţi cu COVID-19, în timp ce încercăm să ne pliem pe restricţiile impuse de starea de urgenţă. Dar trăim și momente luminoase, care erau de nebănuit acum câteva săptămâni.

„Cum putem să îi încurajăm pe bătrâni în perioada asta? Cum să îi ajutăm să înţeleagă că nu vrem să îi pierdem și că, deși le e greu, nu i-am lăsat singuri. Eu am o mamă în vârstă și, sincer, m-ar ajuta mult. Poţi să scrii pentru mine?”

Toate statisticile referitoare la COVID-19 sugerează aceeași concluzie: cei mici, copiii noștri, prezintă cel mai mic risc de îmbolnăvire și de eventual deces. E liniștitor. Însă pandemia prezintă un altfel de pericol pentru ei.

Ni se tot spune să ne distanţăm social, ca și când socialul ar fi ceva exterior fiinţei umane, parcă nu ar fi elementul ei constitutiv. Pentru a ne proteja unii pe alţii, mai bine să ne distanţăm acum social, pentru a salva apropierea sufletească. Altfel spus, să sacrificăm exteriorul de dragul interiorului și prezentul de...

Chiar și în vremuri grele, există o mulţime de lucruri pe care le putem face acasă pentru a-i ajuta pe copii și pe adolescenţi să se simtă mai puţin îngrijoraţi.

Lupta cu noul coronavirus este însoţită de mai multe „lupte paralele”, printre care și lupta cu frica oamenilor, care se poate transforma în panică – unul dintre cele mai periculoase fenomene sociale.

Pe peretele camerei, în adolescenţă, „postasem” un citat din Blaise Pascal. Era o cugetare cu care rezonam, nu fără oarecare trufie: „Nefericirea oamenilor provine dintr-un singur lucru: din acela că nu știu să rămână liniștiţi într-o cameră.”

Nu este ușor să convingi oamenii să accepte distanţarea socială. Cu toate acestea, cu fiecare zi care trece, temerile de contaminare cu noul coronavirus devin din ce în ce mai mari, iar spaţiile exterioare, din ce în ce mai puţin populate.

Cu greu putem exagera rolul relaţiei părinte-copil, care devine matricea relaţiilor interpersonale sănătoase sau disfuncţionale ulterioare ale copilului. Calitatea relaţiei părinte-copil este esenţială pentru că are impact direct asupra dezvoltării sociale și emoţionale a copilului, iar această calitate depinde de multe ori de capacitatea de a gestiona conflictele.

Cum ar fi dacă nu am avea voie să folosim mai mult de 140 de cuvinte pe zi? Dacă am intra în acest joc, printre cuvintele-balast la care am renunţa s-ar număra probabil și cele care transmit încurajări. Ironic este faptul că folosim oricum prea puţine cuvinte de încurajare, deși beneficiile emoţionale și relaţionale sunt...

Nici înainte, nici după ce am experimentat o lună fără Facebook nu m-aș fi gândit că un jurnal specializat va face exact același tip de experiment, doar că la o scară mult, mult mai mare. Exact asta a făcut publicaţia American Economic Review, care tocmai a publicat rezultatele celui mai mare studiu randomizat efectuat vreodată...

„Un om este la fel de mare ca lucrurile care îl mânie.” (Winston Churchill)

„Celui cu mintea statornică Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine”, recita profetul Isaia, și unii s-au grăbit să concluzioneze de aici că aceia care nu au pace probabil că ori nu au minte, ori nu au credinţă.

„Toată lumea crede că iertarea este o idee minunată până când are ceva de iertat.” (C.S. Lewis)

Foarte multe emisiuni de știri, discursuri sau articole de presă fac trimitere la cel puţin un sondaj. Când sunt bine concepute și realizate, sondajele sunt un mijloc excelent de măsurare a opiniei publice pe un anumit subiect. Din nefericire, nu toate sondajele sunt bine alcătuite, relevante, reprezentative sau oneste.