Un vulcan numit credinţă

Istoria începe în urmă cu 25 de ani, de la un accident nefericit, provocat de o glumă. Începe cu optimismul, curajul, puterea și credinţa molipsitoare ale unui om ajuns în scaunul cu rotile și continuă cu povestea de viaţă a aproape 3.000 de beneficiari ai proiectelor demarate de Aurel Burcea.

Este Iisus singura cale spre Dumnezeu?

Această întrebare aparent inocentă, probabil, a produs, în ultimele 2000 de ani, mai multă tulburare decât oricare alta. Ea este, de fapt, un ecou al preocupării evreilor antici de a stabili dacă Israel era, sau nu, singurul popor al lui Dumnezeu pe pământ. Reprezintă, de asemenea, ecoul istoriei care a fost martora războaielor născute din...

Tirania astrelor

În zilele noastre, agresivitatea poate lua forme neașteptate. Forme „elegante“, nonviolente, dar care pot deveni agasante și păgubitoare atunci când anumiţi „binefăcători“ dau buzna peste noi prin internet, sms-uri și poșta clasică.

Dosarul „Revenirea” – O anchetă de 2000 de ani (III)

Partea a III-a: Milenarismul modern

Ţările unde tinerii sunt mai religioși decât bătrânii

În general, tinerii sunt tot mai puţin religioși decât bătrânii și este tot mai puţin probabil ca persoanele cu vârsta sub 40 de ani să se identifice cu o religie, să creadă în Dumnezeu sau să se angajeze într-o varietate de practici religioase.

Dosarul „Revenirea” : O anchetă de 2000 de ani (I și II)

Orice religie are sau nu căutare în funcţie de beneficiile promise. Pe om îl interesează beneficiile imediate în viaţa aceasta, dar îl interesează în mod special viitorul, speranţa pe care i-o aduce propria religie şi cât este ea de sigură.

Fricile din cauza cărora creștinii nu vorbesc despre Iisus

Dumnezeu le-a dat creștinilor un mesaj pe care aceștia să îl răspândească. Întreaga Biblie vorbește despre creaţie, despre căderea lumii în păcat, dar și despre existenţa unui Mântuitor, în persoana lui Iisus Hristos.

Protestul lui Luther nu s-a încheiat

În ianuarie 2014, într-un gest pe care site-ul catholic.org l-a numit istoric, Papa Francisc le-a trimis un mesaj de unitate, înregistrat cu telefonul mobil, liderilor charismatici și penticostali, care participau la o conferinţă organizată de Kenneth Copeland Ministries1.

Dictatura toleranţei

„Creaturile Borg[1]. O specie extrem de evoluată de prădători. Nu au conștiinţă. Nu au moralitate. Foarte probabil, ţi-au infestat deja comunitatea, școala și chiar copiii. Această ameninţare din lumea reală se numește «noua toleranţă», două cuvinte simple ce descriu o doctrină modernă complexă.“[2] (Josh McDowell)

Nu duc toate religiile la Dumnezeu?

E comod, dar superficial, din nefericire, să spui că toate religiile sunt la fel. Și, de multe ori, o astfel de atitudine durează până în momentul în care cineva ajunge să vadă diferenţa în propria-i viaţă.

Doar o minoritate a americanilor pun credinţa pe primul loc

Ce dă sens vieţii? Un creștin practicant nu ar ezita să spună că credinţa sa îi conferă un sens vieţii, însă se pare că majoritatea creștinilor americani se gândesc prima dată la altceva.

Credinţa pierdută

Credinţa este un concept des folosit, dar rar înţeles în bogăţia semanticii sale și a implicaţiilor sale filosofice. Pentru a-i fi reprezentate fidel natura și conţinutul, credinţa creștină trebuie să depășească în mintea comunicatorului stadiul definirii prin intermediul listelor de doctrine, de crezuri, de principii morale, porunci și de ritualuri liturgice.

Este toleranţa un păcat sau o virtute?

Mărturisesc sincer că nu am luat în serios subiectul până când nu i-am auzit într-o seară vorbind pe această temă pe Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, și pe scriitorul Sorin Lavric.

Întoarcerea vrăjitoarelor

„Nu suntem creștini, dar tot ne rugăm. Și Îl înţeleg mai bine pe Dumnezeu acum, făcând ceea ce fac, decât L-am înţeles vreodată mergând la biserică”, spune Iyawo Orisa Omitola, o femeie de culoare, care a ţinut cuvântarea principală în cadrul Convenţiei Vrăjitoarelor de Culoare, care a strâns aproximativ 200 de femei în Baltimore, SUA,...

Dumnezeu la TV în epoca anxietăţii

Dramedía (drama+comedia) God Friended Me (Prieten pe Facebook cu Dumnezeu) a întrecut așteptările criticilor care presupuneau că serialul cu episoade de o oră nu va prinde la public.