Revista

În primul rând, prin sinceritatea dorinţei de schimbare. Sinceritatea schimbă nu doar natura motivelor cuiva, ci și intensitatea cu care acestea influenţează conștiinţa, voinţa și creativitatea unei persoane.

Expresia „sfârșitul lumii” se referă la sfârșitul ordinii sociale și al umanităţii, la sfârșitul planetei așa cum o cunoaștem. Dar, conform Bibliei, acestea nu vin toate odată.

„Îmi place Christosul vostru. Nu-mi plac creștinii voștri. Creștinii voștri sunt atât de diferiţi de Christosul vostru.“ (Mahatma Gandhi)

Mark Kellner s-a născut și a crescut în New York, fiind unicul copil într-o familie de evrei, credincioși mozaici. Și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism în perioada adolescenţei, când urma cursurile unui liceu particular din cartierul Manhattan.

Celebrităţi precum Will Smith (actor), Jim Carrey (actor), Susan Lynn Orman (scriitor și consultant financiar), Jack Canfield (scriitor și speaker motivaţional) și mulţi alţii evidenţiază, ori de câte ori au ocazia, modul în care legea atracţiei le-a schimbat viaţa. Nu demult, Oprah Winfrey a dedicat un episod întreg al emisiunii sale legii atracţiei și modului...

„Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti.” (Tudor Mușatescu)

Conceptele de libertate și diversitate religioasă din Statele Unite își au rădăcinile în mișcarea de reformă din Anglia, fiind transmise în cadrul procesului de colonizare britanică a Americii.

Imaginea unei apocalipse declanșate de un coronavirus de dimensiuni microscopice a fost creionată des în presă în ultimele săptămâni.

Aproape toate poveştile dramatice ale consumatorilor de droguri încep la fel: „eram profund nemulţumit de viaţa mea“, „îmi doream altceva“, „voiam să mă sinucid“. Şi, din păcate, destul de frecvent aceste poveşti ajung să se încheie în faţa acelorași cuvinte. Pentru cei care nu reuşesc să se elibereze de droguri, moartea accidentală sau premeditată ajunge...

În medie, 11 ani din viaţa unui om sunt petrecuţi la locul de muncă. Cât de greu sau de ușor e să îţi menţii identitatea religioasă în contextul profesional? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când convingerile religioase personale intră în conflict cu politicile promovate de angajatori? În 2013, o decizie a Curţii Europene...

În urmă cu mai bine de 12 ani, Olanda s-a oferit cobai în experimentul liberalizării pieţei sexului, un demers spre care multe societăţi au privit cu interes și curiozitate. În fond, după eșecul „experimentului nobil“ al prohibiţiei americane în cazul alcoolului, oamenii voiau să vadă rezultatul unei abordări diametral opuse, chiar dacă de această dată...

„Logica suferă de-un mare viciu logic: ea crede că însăşi realitatea e de natură logică. Dacă întâlneşte ceva ce nu se poate înţelege în chip logic, ea va susţine că acest ceva nu există, ci e numai aparenţă…” (Lucian Blaga, Zări și etape)

Te rog, nu acum! Nu veni chiar acum! Te rog.. Am deschis brusc ochii în bezna din dormitor și dintr-odată valul de căldură din timpul coșmarului a întâlnit răcoarea din realitatea nopţii. N-ai venit încă.. Mulţumesc, Doamne!

De curând, la intrarea într-o librărie cu reputaţie, am zărit un afiș mare, pe care era promovată cartea unei autoare prin câteva cuvinte care, probabil, îi aparţineau. Citatul transmitea că viaţa este prea scurtă și periculoasă ca să-ţi refuzi vreo plăcere sau ca să fii altfel decât ești. Un truism, aproape două, și un sofism,...

Probabil că niciun alt capitol al învăţăturii Bisericii Catolice nu a atras atenţia non-catolicilor la fel de mult ca indulgenţele. Ce istorie au indulgenţele şi ce miză prezintă readucerea lor în prim-plan acum?

În anul 2015, cei 50 de profesori care formează Adunarea Nobel, cu sediul în Suedia, au decis împărţirea premiului pentru fiziologie sau medicină între trei câştigători: William C. Campbell, Satoshi Ōmura (o jumătate) şi Youyou Tu (cealaltă jumătate). Fiecare premiu Nobel are aspecte care îl singularizează, dar cel al anului 2015 a avut poate mai...

Umorul de situaţie al lui Ion Luca Caragiale, descris prin replica cetăţeanului turmentat „Eu cu cine votez?“1, capătă în societatea recentă un caracter tragico-dramatic. Întrebarea care o precedă interoghează sensul actului electiv manifestat prin vot liber, universal, egal și secret: De ce să votez?

Spuneţi-vă unii altora sănătate. – 2 Cor. 13:12.

Prăbuşirea regimurilor comuniste din ţările est-europene a generat un mare optimism istoric. Francis Fukuyama, considerat în epocă un profet al capitalismului liberal, vedea în evenimentele deceniului nouă al secolului trecut semnele „universalizării democraţiei liberale occidentale ca formă finală de guvernare umană”, odată cu încheierea „evoluţiei ideologice a umanităţii”, adică odată cu ieşirea din scena istoriei...

În dreptul meu, l-am salutat respectuos cu „sărut-mâna, părinte!”, la care sfinţia sa mi-a întins icoana ca s-o sărut. I-am cerut scuze, explicându-i că nu sunt ortodox. „Da’ ce ești?” „Sunt protestant!”. „Aha! Bine, numai ateu să nu fii!”.

Orice alegere presupune refuzarea (cel puţin a) unei posibilităţi. În faţa acestei axiome, tinerii momentului se văd nepregătiţi pentru marile alegeri ale vieţii.